duminică, 26 februarie 2012

[REVIEW] Tristeti de sucub (#1 Georgina Kincaid) de Richelle Mead




O COMBINAȚIE EXPLOZIVĂ ÎNTRE BUFFY ȘI TOTUL DESPRE SEX


Georgina Kincaid este sucub –adică un demon sexy și plin de glamour,care sedice muritorii și le absoarbe energia.
Deși aparent să fi sucub pare ceva spectaculos,Georgina nu poate avea o viață amoroasă normală,căci asta ar însemna să facă rău celor doi bieți muritori de care se simte atrasă,scriitorul Seth Mortensen și fermecătorul Roman.
Dragostea trece însă pe locul secund atunci când în lumea nemuritorilor din Seattle se ivește o amenințare: vampirii și drăcușorii deopotrivă sunt atacați,iar Georgina,investigând de una singură,descoperă existența unor creaturi respinse atât de rai,cât și de iad,și care vor să se răzbune…



Ca să fiu mai directă,primul lucru care m-a atras la această carte a fost titlul.Nu pentru că oi fi o persoană depresivă și ador „tristețea” ,ci pentru că nu aveam nici cea mai mică idee ce poate să însemne cuvântul „sucub”.Așa că da,m-am decis să nu mor proastă și să citesc măcar postfața care,de altfel,m-a lăsat cam rece dar totuși în lipsă de alceva mai bun de citit am zis că n-am ce pierde înafară de timp.
După cum probabil ați sesizat deja Georgina Kincaid este personajul principal al cărții,un sucub care încearcă să trăiască o viață normală,deși nu știu căt de normală poate fi una în care ești înconjurată de vampiri,drăcușori și nephilimi.Începutul cărții chiar nu m-a atras în mod special,a început să devină interesant doar după ce eroina noastră înebunită după cărțile lui Seth Mortensen are în sfârșit ocazia să-l cunoască și să se facă de râs în fața lui în aceeași zi,un adevărat succes,ce să zic.Încetul cu încetul relația dintre cei doi devine oarecum amicală,până intervine Ramon sau,mai bine zis,până îl „pescuiește ” Georgina drept scuză iar acesta i se „bagă” pe sub piele.Nu-mi pasă cât de atrăgător și fandosit este acest personaj însă mie una mi-a devenit ca un ghimpe în talpă pe tot parcursul cărții și pun pariu că cel puțin la sfârșit o să ajungeți să-l urâți și voi.Seth, ca personaj,chiar mi s-a părut bine structurat sau poate doar se apropie mai mult de genul meu,nu știu sigur.În ciuda faptului că cei doi,mă refer la Georgina și Seth,par total diferiți e plăcut să vezi că totuși dragostea triumfă.Alte personaje nici măcar nu au reușit să mă facă să rețin ceva anume despre ele,poate doar numele dar nici pe alea în totalitate.În schimb aș putea spune că m-am atașat de pisica Georginei,Aubrey,care mi s-a părut oarecum singurul lucru stabil.De asemenea,aș putea spune că și Carter ar merita un gram de atenție,asta doar pentru că îmi amintește de Catiel din „Supernatural”,acum dacă mă gândesc mai bine chiar au multe lucruri în comun.
Caracterul și calmul lui Mortensen cred că a adus cărții acea „liniște sufletească” și m-a făcut să continui să citesc.Chiar dacă pe mine una acțiunea m-a plictisit dar nu chiar până la moarte sunt destul de convinsă că celor care nu sunt prea mari amatori de adrenalină și doresc mai mult să se relaxeze citind, este o carte destul de bună.


0 comentarii:

Trimiteți un comentariu