marți, 11 iunie 2013

[Recenzie] Adevăr sau Provocare (#2 Jocul Minciunii) de Sara Shepard


Produs publicat in 2012 la Leda
Data aparitiei: Aprilie 2012
Traducator: Sorin Petrescu
Tip coperta: Cartonata
Format: 130x200
Numar pagini: 320

Prezentare

Cum ar fi daca ai simti ca viata iti este amenintata?
Ce-ai face ca sa te salvezi?
Ai fi in stare sa te dai drept altcineva?
Niciodata nu spune niciodata!
Viata mea perfecta era o minciuna.
Acum as face orice ca sa dezvalui adevarul.
Pana nu demult, aveam tot ce-si poate dori o fata: prieteni extraordinari, un iubit superdragut, o familie iubitoare. Dar niciunul din ei nu stie ca am disparut - ca sunt moarta. Ca sa rezolve misterul mortii mele, sora mea geamana pierduta cu mult timp in urma, Emma, se da drept mine. Doarme in camera mea, poarta hainele mele si-i numeste pe parintii mei Mama si Tata.
Iar ucigasul meu ii urmareste fiecare miscare.
Imi aduc aminte foarte putine lucruri despre viata mea, numai cateva flash-uri, asa ca nu pot decat s-o urmaresc pe Emma, care incearca sa afle cum si unde am disparut.
Dar cu cat sapa mai adanc, cu atat mai multi suspecti gaseste. Se pare ca eu si prietenele mele jucam o multime de jocuri - jocuri care distrugeau vietile altora. Oricine ar fi putut dori sa se razbune... si sa ne vada pe mine - si acum si pe Emma - moarte.


Recenzie

Mă așteptam la mult mai multe de la seria asta însă până acum este o dezamăgire totală pentru mine,sper că poate următoarele cărți or să fie mai bune.Având în vedere că este autoarea seriei Pretty Little Liars care a ajuns super celebră și să nu mai zic că atât PLL cât și The Lying Game au fost ecranizate,m-aș fi așteptat la ceva wow.Adică cărțile după care se fac filme sau seriale sunt în mare parte geniale....nu e cazul și aici.Prima carte mi s-a părut bună,nu să leșini după ea dar era ok.După ce vezi serialul probabil o să-ți schimbi părerea de tot,serialul este mult mai bun decât cărțile,serios regizorul este un geniu dacă a reușit să scoată așa ceva din seria asta.
Să revenim la Adevăr sau Provocare și o să încep cu stilul autoarei care este foarte insipid.Detaliile lipsesc cu desăvârșire și atunci când apar sunt de nici un folos,sunt ca nucă în perete.De asemenea,nu  văd rostul aparițiilor fantomatice,spirituale....nici nu știu cum să le numesc,ale lui Sutton.Pur și simplu își dă și ea cu părerea,odată la 50 de pagini își mai amintește și ea câte ceva și asta este tot,mi se pare inutile intervenția ei în text.Personajele sunt lipsite total de personalitate,am impresia că am citit aproximativ 600 de pagini și nu sunt în stare să caracterizez absolut deloc personajele pentru că nici nu se pune accentul pe ele,totul s-a rezumat la găsirea ucigașului,și toată această cercetare s-a desfășurat cu viteza melcului,dacă apărea ceva interesant odată la câteva capitole era miracol.Chiar m-a deranjat faptul că după ce că acțiunea e toată jalea,a fost ceva like bla bla bla oh uite am mai descoperit ceva bla bla bla,nici măcar poveste de dragoste nu a existat,de-abia dacă au reușir să se sărute în ultimele 50 de pagini în care s-au întâmplat toate chestiile interesante,mai bine le citeam doar pe alea că nu ratam nimic.Deci sfatul meu,uitați-vă la serial!O să continui să citesc și cartea a treia din moment ce mi-am cumpărat-o și mă rog să fie mai interesantă căci nu cred că mai rezist la un alt val de plictiseală îngrozitoare din partea seriei ăsteia.Totuși sunt curioasă,a citit cineva Micuțele Mincinoase?Este scris în acelaș stil sau au fost mai interesante?

Citate

„Prin preajmă treceau studenți chercheliți,fredonând fals refrene ale lui Taylor Swift.”
„Poți zâmbii și iar zâmbi,și totuși să fii mișel!”
„-Ce-o să spună Davin când o să te sărute și tu o să miroși ca o scrumieră?”
„-Dacă sunt așa pline de ele,ar trebui să-și facă liposucție de ego-uri.”





0 comentarii:

Trimiteți un comentariu