sâmbătă, 19 noiembrie 2016

Cu cât te-ai vândut?

     Porți mănuși de piele scumpe în momente inoportune, doar nu ai vrea să îți lași cumva amprenta pe viața cuiva. Tu ești prea important, nu ai timp să îți pese. Tu creezi iluzii inutile despre propria persoană.

    Porți atâtea măști încât ți-ai uitat fața. Tu nu te întrebi pentru că tu mereu știi. Dar și eu știu că dincolo de un zâmbet se ascunde întuneric. Și de ce îți este frică de aia nu scapi. Poate mie nu îmi este frică de întuneric, poată mă incită.

    Ai reușit să îi treci pe mulți în noapte? Aproape am căzut și eu, aproape... Dar ochii mei sunt obișnuiți cu lipsa luminii, am văzut prin tine. Cum ți se pare viața atunci când îți cade cortina? Ai mulți spectatori iar tu ești profesionist, îți joci rolul în continuare.

    Acum ești infim, ești ordinar. Fumezi țigări cu ceilalți ca și tine, dar tu ești singurul din mulțime acoperit de piele.


Ești singurul demon îmbrăcat în om.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu