sâmbătă, 17 decembrie 2016

Pentru mine

Astăzi vreau să scriu pentru mine din trecut, prezent și viitor.

Pentru mine din trecut.

Îmi pare rău că nu am reușit să rămân la fel de fericită ca pe atunci, se pare că lumea este ceva mai mult decât o joacă cu păpuși. Îmi pare rău că lumea ți-a luat glasul. Obișnuiai să vorbești atât de mult, să fii atât de directă și sinceră, spuneai absolut orice îți trecea prin cap. Părinții îți spuneau să nu mai vorbești atât de mult și să nu mai spui toate prostiile, să gândești înainte să vorbești. Acum lumea se miră când scot un cuvânt, cred că acum doar gândesc, nu mai vorbesc.
Îmi pare rău că prietenii tăi sunt acum ai altora. Îmi pare rău că pe unii i-ai pierdut din vina ta, dar îmi pare și mai rău că încă te învinovățești pentru asta.... Oamenii pleacă, Mari, iar uneori așa este cel mai bine pentru toți.
Îmi pare rău că primele tale prietene îți sunt vecine de doi ani dar nu știi cum să redevii prietenă cu ele, și îmi pare rău că totuși nu prea îmi mai doresc să fiu prietena lor, știu că au însemnat mult pentru tine.
Îmi pare rău că te-ai atașat atât de mult de unele persoane încât ai acceptat să te schimbi pentru ele și le-ai acceptat minciunile. Te rog să nu mai faci asta niciodată, sunt persoane care te plac așa cum ești.
Îmi pare rău că te-am pus să faci lucruri pe care nu ai vrut și ți-am spus „eh, ce se poate întampla?”. S-au întâmplat destule și nu au fost prea fericite pentru tine.
Nu mai plânge pentru că o să crezi că ai picat examenul, l-ai luat cu 6. Poate eu din viitor ar trebui să plângă pentru examenele de anul acesta pentru că eu din prezent încă nu s-a apucat să învețe.

Pentru mine din prezent.

Îmi pare rău că mă stresez atât, din absolut orice, vreau să mă opresc dar nu știu cum. Îmi pare rău că sunt atât de obosită, nu știu ce să mai fac ca să capăt măcar un strop de energie. Îmi pare rău ca ai anxietate, dar îți dau Sedatif PC și uneori te simți mai bine. Îmi pare rău că mi-a luat atât de mult să înțeleg că ești o persoană introvertită și că nu este totul în capul tău. Este ok, eu te accept așa cum ești și îmi pare rău când încerc să te împing afară din cochilia ta, dar știi că este spre binele tău. Te rog să nu te sfărâmi în bucăți. Te rog să reziști.
Îmi pare rău că îți este atât de frică de viitor, că ești atât de nesigură pe ceea ce vrei să faci. Crede-ma că mi-aș dori din suflet ca tu să știi exact cine ai vrea să devii.
Îmi pare rău că tânjeștii atât de mult după afecțiune și în același timp ești o persoană foarte rece care nu știe să ofere sau să primească afecțiune. Îmi pare rău că împingi oamenii și îi ții la distanță. Apreciez că ești precaută dar poate n-ar fi cazul să fii dacă nu te-ai mai atașa atât de mult de oameni.

Pentru mine din viitor.

Sper că ai reușit să faci ceva cu viața ta. Sper că toate glumele tale care te fac să pari o materialistă nesimțită să se fi îndeplinit pentru că, să fim serioși, sigur încă ești materialistă și nu este nimic rău în asta atâta timp cât banii ăia provin din munca ta, nu a altora.
Te rog spune-mi că ți-ai făcut iubit sau, dacă nu, că te-ai călugărit pentru că nu cred că te mai suport smiorcăindu-te că vrei pe cineva și că nu vrei, în același timp, pentru că habar nu ai ce vrei, dar vrei.
Te implor nu îți mai lua alte pisici. Cinci sunt suficiente, crede-mă. Cred că ai mai multe șanse ca cineva să te vrea cu un copil, decât cu cinci pisici. Pierderea lor.
Sper că încă ești o nebună, handicapată și retardată pentru că nu vreau să fii normală. Știi că undeva, foarte în adâncul meu, chiar dacă te înjur zilnic pentru prostiile pe care le faci, te iubesc oricum.
Sper că ai învățat să parchezi! Sper că nu îți mai este frică să mergi într-un loc doar pentru că știi că nu sunt suficiente locuri de parcare iar tu ești praf la parcat. Sper să ai suficienți bani ca să îți permiți un șofer pentru că șofatul este extrem de stresant pentru mine..... dar știu că nu o să îți permiți niciodată un șofer așa că învață odată să conduci cum trebuie sau mergi cu autobuzul, chiar dacă ești o snoabă și nu îți place!

Pentru mine probabil că aș scrie un miliard de cuvinte, dar am obosit.


La mulți ani, Mari!

1 comentarii:

Ma regasesc in unele fraze. Sper sa reusim noi, cele din viitor! ;)

Trimiteți un comentariu