miercuri, 22 martie 2017

Pupicei?


Vă mai amintiți de tipul din „N-am să-mi găsesc iubirea într-un club”?  Se pare că după trei luni s-a gândit să intre într-o discuție cu mine pe facebook. Și a fost la fel de nașpa precum mă așteptam. Ironic, cu câteva săptămâni în urmă chiar am vrut să-i dau unfriend pentru că se chinuie prea tare să fie amuzant pe facebook traducând glume din engleza, glume pe care eu le știu, glume pe care alții cred că le face chiar el.... Omul are fan baseul lui și îmi pare că îi place tare mult atenția.

După zece minute deja a început cu replici de agățat, mi-a propus să ieșim în oraș și mi-a trimis pupicei. Nu doar emoticoane. Efectiv m-a întrebat „pupicei?”. Și mă tot gândesc, fetelor chiar le plac chestiile astea? Chiar sunt eu atât de întoarsă pe dos la 360 de grade de nu suport genul ăsta de comportament?

Nu vreau să mă întrebi după ce am schimbat trei cuvinte dacă vreau să ies în oraș, vreau să știu dacă o să am ce vorbi cu tine, dacă o să mă simt confortabil în prezența ta. Nu vreau pupicei, de-abia îți știu  numele. Mi-ai spus că sunt dură. Prefer să cred rațională și rece. Da, sunt rece și sunt oameni care mă acceptă și așa.

Nu mai vreau o altă relație care să înceapă doar cu flirtat iar apoi să ajung să îl cunosc și să-mi dau seama că „băi, mie nu-mi place personalitatea tipului ăsta”. Nu mai vreau să ajung în situația în care să-mi dau seama că nu pot purta o conversație serioasă cu cineva, pentru că da, și glu glu glurile astea sunt dulci și drăguțe,dar nu o să o ținem toată viața numai așa.

Nu mai vreau jocuri d-astea prostești. Nu mă mai întreba dacă vreau să ies cu tine din prima conversație. Întreabă-mă ce culoare îmi place, întreabă-ma de ce. În pana mea, poți să mă întrebi și dacă cred în extratereștrii. Discuțiile astea m-ar face mult mai fericită decât replicile de agățat.
Vreau un prieten, nu un iubit. Din prietenie poți să faci iubire, invers, nu prea...

Știu că mai vorbești cu o colegă de facultate de a mea și cine știe cu mai câte. Lasă jocurile....sunt prea obosită pentru asta. Ție îți place să sari din floare în floare și să îți încerci norocul la polen, dar eu sunt un cactus și s-a putea să te înțepi. Sincer, nu prea am chef de tine, acum am pe altcineva în minte. Cineva care nu s-ar gândi la mine nici într-un milion de ani. Ce amuzantă este viața.

Nu știu ce vreau, am spus-o  de sute ori. Acum mă plâng că sunt singură, acum mă fac ghem precum un arici de câte ori încearcă cineva să vorbească cu mine. Și nu vreau să fiu agățată pe facebook, nu cred în chestiile astea, și îmi este și rușine... în poze nu mi se văd cicatricile de la cosuri, în poze nu mi se vede nasul care din profil poate fi văzut și de pe lună, nu se vede postura mea de cocoșatul de la Notre Dame și lista continuă. De aceea aș prefera pe cineva care m-a cunoscut face to face, cineva care nu a pornit deja cu ideea setată de a mă agăța și atât.


Și poate ești băiat bun, dar momentan... nu ești el.


0 comentarii:

Trimiteți un comentariu